Back to Bucharest

Se pare ca incantarea mea legata de plecarea la Herculane a fost mai mult decat potrivita. Trenul accelerat cu care am plecat nu a avut intarziere decat de 10 minute. Incredibil pentru un drum de 371 de kilometrii.

Ajuns acolo la 5 jumate dimineata am apucat sa dorm 3 ore cand ai mei parintii (dragii de ei) cunoscand placerea mea deosebita pentru condus au pregatit o mica “plimbare” cu masina. Herculane – Cazane (pe malul Dunarii, peisaje deosebite, asfalt de nota 6) – Anina – Iablanita – Herculane. Nu stiu cati kilometrii am facut (a fost ultimul lucru care m-a interesat) dar stiu ca au fost destui.

Apoi, seara iesit frumos la o terasa. NU am auzit MANELE, NU am vazut COCALARI plimbandu-se cu masina cu 10km/h, NU am vazut PROST GUST, NU am fost servit de CHELNARITE PROASTE, NU era MIZERIE in hotel. Ce sa mai incoace si-ncolo, era aproape perfect. Putea sa fie mai ok la capitolul aglomeratie. Seara, am picat rupt. Am dormit dupa nu stiu cat timp (masurabil in ani) 12 ore. Media mea de somn este pe undeva pe la 7. Ai mei, fiind odihniti, nu prea au putut dormi din cauza unei nunti ce se facea la restaurantul din apropiere. Dar eu, nici nu am simtit ceva.

De dimineata, m-am trezit de la 8. Ai mei erau la baile cu sulf (ca deh, tratament). Ies frumos pe balcon, imi fac un nessulica, imi aprind o tigarica si, si IZBITOR pentru ceea ce ma asteptam, era cumplit de liniste. Eram cu balconul spre sosea si se auzeau doar pasarele (alea de stau in copac si canta din cioc, nu altceva) si sipotul unui rau ce trecea prin apropiere. La inceput m-am cam speriat. 28 days later feeling. Dar, dupa ce a trecut o masina m-am linistit si mi-am savurat aceasta dimineata cum in Bucuresti n-ai sa vezi in zece mii de ani.

Apoi, ai mei parinti, crezand ca nu mi-a ajuns condusul din ziua precedenta imi baga propunerea cu Tismana. 150 de kilometrii dus-intors. Mergem! Cum sa nu mergem! Ca doar trebuie sa vedem Tismana! LOL! A fost un drum ce mi-a satisfacut toate dorintele mele sofericesti: un asfalt de nota 8 (nu avea gropi, dar pe unele locuri era cam prea valurit), curbe la stanga si la dreapta si urcari si coborari de mi se acrise la un moment dat, o masina ce avea destui cai putere ca sa accelereze intr-a 4a la deal si AC pe deasupra, o splendoare. Vizitam Tismana + casa in care s-a nascut Constantin Brancusi si tocmai ce ne dam seama ca suntem putin in intarziere. Si cum? Sa nu apuce copilu’ sa manance sau sa piarda trenul? Nooooo! So, a fost un drum inapoi ceva mai alert. Ceva mai consumul mediu pe undeva pe la 15, eram intre prudenta si “linie dreapta? trebuie sa ajung la 110 pana la capatul ei”. Si ce era si mai tare este ca ai mei parinti erau de acord cu stilul asta de condus. Am primit si un “Bravo” de la tata care e cam zgarcit in a da laude legate de condus.

Anyway, am ajuns bine, am si mancat am si baut si am prins si trenul. Tren care a fost rapid, atat de rapid incat a ajuns cu 8 minute mai devreme in gara la Bucuresti. WTF? In ce tara sunt mai nou? Ca in Romania trenurile intarzie pe putin juma de ora la cursele mai lungi.

Singurul minus la toata excursia asta a mea a fost ca s-a terminat. Mi-ar fi placut sa stau mai mult acolo cu ai mei, cu linistea aia, cu conditiile alea mai mult decat decente. Dar asta e! Tot a fost foarte bine! Le multumesc parintilor care au facut tot posibilul sa fie tot frumos acolo. Poate or intelege si ei vreodata ca nabelea.com e blogu’ meu si ca ar putea sa intre din cand in cand sa isi mai descreteasca fruntile decat sa joace Snooker Championship 2003 (tata) si sa scrie cursuri si teste si lucrari stiintifice (nu si fantastice) si mai stiu eu ce toata ziua (mama).

P.S. Poze nu am deocamdata ca au ramas la mama (photo maniac mai nou) si felicitari pentru faptul ca ai reusit sa inveti: zoom in/out si focalizare. Urmeaza diferenta intre landscape si macro. Keep it goin’!