Call of Juarez: Bound in Blood
Din când în când mi se mai pune pata să mă joc jocuri single player şi să urmăresc acţiunea şi feelingul jocului. E adevărat că durează ceva până când găsesc un joc pe placul meu. De data asta s-a întâmplat cu Call of Juarez: Bound in Blood, produs de Ubisoft.
Acţiunea se petrece în Statele Unite în timpul războiului de secesiune pe undeva pe la 1873 (parcă). Sunt doi fraţi, Ray şi Thomas, ce dezertează din război pentru a-şi salva familia şi locurile natale. De aici încolo este doar o împuşcătură de colo pana colo.
Nu vreau să vă povestesc acţiunea acestui shooter, ce pe mine m-a facut să mă gândesc la o telenovela în sensul cel mai propriu. Dragoste neîmpărtăşită, femeie însărcinată, minciună între fraţi, accentul spaniol, d-astea. La un moment dat deja te enervezi din cauza femeii. (Nu toate femeile “e” curve, dar asta se cam apropie).
Fiecare dintre cei doi fraţi are câte o abilitate specială, sau două. Unu’ dă cu dinamita şi altu’ aruncă cu lasso-ul, unul sparge uşi, iar celălălt se caţără mai cu talent pe cutii, dealuri şi ce mai apucă. În rest, pistoale ce se strică, puşti de tot soiul, arcuri cu săgeţi. Pistoale cu apă nu, în schimb am găsit un pistol cu piper. Ai opţiunea de a te plimba cu calul. Dacă atunci când eşti cocoţat pe cal, mai dai şi run jocul se transformă într-un soi de NFSeu, dar e ok, e fun.
La ce excelează jocul? Păi, are puţine butoane, ceea ce îl face uşor de jucat. Jucat în 1920×1080, detalii full, are nişte panorame deosebite. Canioanele chiar te opresc un pic din goana după fraguri şi te fac să le priveşti un pic. Nu toată grafica este excepţională, părul personajelor parcă e făcut din cauciuc, dar trecem peste. Deosebit mai este şi faptul că înainte de fiecare misiune iţi poţi alege cu care dintre cei doi fraţi vrei să joci. Personal l-am ales pe Thomas. Dar nu cred că ar fi mai greu de jucat cu Ray.
Ce să mai zic? Recomand Call of Juarez: Bound in Blood celor care au aproximativ 5 ore de pierdut.
