Na!Belea

Cu ceva timp in urma am fost in team building pe deosebitul litoral romanesc in statiunea Venus. Am fost “gazati” la Hotelul Sunquest. Hotelul arata destul de bine pentru cele 3 stele. Asternuturile curate, camerele nu erau excesiv de mici, receptia din hotel impodobita cu 2 arici si intrarea in hotel era pazita de o broasca testoasa. Mancarea de la restaurantul hotelului era ok. Nici prea prea, dar nici foarte foarte.

Aveam si wireless in camera de hotel. Dar trebuia sa stai cat mai aproape de balcon. Nu puteai sa stai si tu ca omu’ in varfu’ patului. Aveam si piscina in fata hotelului, cu terasa. Pacat ca la 19:00 se inchidea piscina si cateva ore mai tarziu si terasa. Nu numai ca nu te mai servea nimeni cu o racoritoare (a se citi bere), dar nici nu aveai voie sa stai acolo. Probabil de teama sa nu deranjam ceilalalti turisti. Frustrant sa nu ai unde sa stai in hotelul in care esti cazat. Ba nu, mint. Aveam voie sa stam in receptie pe niste canapele. Pentru multi chestia asta ar fi chiar un dezavantaj sa pleci in concediu, sa vrei sa scapi de betoane si sa stai tot inauntru. Pentru noi a fost chiar ok, pentru ca am socializat cu domnisoarele receptionere (pe care le salut cu aceasta ocazie).

A si ne-am mai imprietenit si cu Aricii, cu care ne-am si pozat.

Am uitat sa precizez ca aveam si muzica la piscina, da. 4 zile cat am stat acolo, am ascultat doar 2 cd-uri (Celine DinPom si Michael Jackson). Mai mult Michael Jackson. O vorba de prin partile locului zice ca se dorea ca sa asculte Michael Jackson, non-stop, timp de 40 de zile de la moartea megastarului. Na, ce sa zic? O initiativa draguta, laudabila, dar mai schimbati frate albumul, ca de ala ne-am plictisit ca de mere padurete.

Recomand hotelul celor care au nevoie doar de un acoperis deasupra capului atunci cand dorm si de o vorba frumoasa si un zambet placut cand trec pe la receptie.

Eu si Ariciul. O mizerie, nu alta!

Eu si Ariciul 2

La receptie 1

Vedere din camera de la Hotel Sunquest Venus, intr-o zi cu multa ploaie

Esti una la un milion mai sunt doar 22.
Asa zice un vers.
Din partea mea (si a mai multora), autorul (Maximilian), a gresit!
1. La ultimul recensamant in 2002, populatia Romaniei era de 21.698.181.
2. Din populatia asta doar 11.116.831 sunt femei.
3. Ponderea populatiei cu varsta intre 18 si 40 de ani este de 36%. Deci, au mai ramas doar 4.002.059,16 de femei.

Deci, versul corect ar fi fost: “Esti una la un milion, mai sunt doar 4.”
Dar, pe tine te-am “consumat”. Au mai ramas trei. Deci, rezultatul final este:

Azi am vrut sa-mi iau un HDD extern pentru dividipleiaru’ cu usebeu. Caut pe net, ma hotarasc repede la un model si iau site-urile de rigoare (pcgarage, emag si mediadot) la verificat preturi si stocuri. Il gasesc la un pret bun la mediadot. Comanda online, bla bla bla. Consultantul nostru o sa va contacteze in cel mai scurt timp.

Si stau si astept si trece niste timp si consultantul nu mai suna. Sun eu. Am facut o comanda pe numele asta… ce stiti de hdd-ul asta? Raspuns: Este pe stoc in depozit dar trebuie sa verificam ca exista si fizic acolo!

w00t? adica l-ati sunat la depozit pe HDD-ul extern si el v-a zis ca e acolo, dar voi sunteti suspiciosi cu privire la asta si vreti sa-l verificati fizic?

Ma rog, apoi mi-a zis ca o sa revina cu un telefon. revine cu telefonul: harddiskul este pe stoc si puteti sa veniti sa-l ridicati tocmai maine dupa ora 14:00.
Dar nu pot sa vin sa-l ridic in seara asta? intreb eu.
Ba da, dar pana-n ora 19:30.

Doamne, cata logica!
M-am dus acolo, evident ca nu era la ridicari pachete si a trebuit sa mai astept sa-l aduca de la depozit.

O plimbare in noapte prin parcul Carol. Super tare! Mai ales dupa arsita zilei. Si mergand pe acolo vad cei doi soldati care trebuiau sa pazeasca focul ala intretinandu-se cu o domnisoara. Probabil vreo panarama (a se citi tarfa) de prin zona. Mare mi-a fost uimirea cand am vazut ca una dintre pusti (cred ca un AK47 romanesc) era sprijinita de un perete si lasata deoparte. Hmmm. This is not ok, dar trec mai departe. Dupa vreo 15-20 de minute de plimbareala, trec iar prin dreptul monumentului cu foc. Din cei 2 soldati mai era doar unul singur. Probabil ca celalalt si-o tragea cu vagaboanda. Si pusca tot acolo era. Numai ca de data asta distanta intre jandarm si pusca se marise. Adica…eu eram mai aproape de ea decat ea de el. Ce romantic suna! :))

Si ii zic omului…”are gloante?”. “Da. Are. De ce?”. “Si nu o pazesti si tu mai bine?”. Nu-mi mai raspunde. Trec mai departe si fix in momentul asta se umfla spiritul civic in mine, pun mana pe telefon, 112, reclamatie, la la la. Dispecerele au fost foarte dragute, au cerut detalii si nu am depistat nicio scarba de ora 1 noaptea in glas. Impresionant.

Apoi, zic sa mai fumez o tigare sa vad in cat timp apare echipajul. Sincer sa fiu, initial am vrut sa vad daca apare echipajul. A aparut, si repede. Sub 10 minute.

Intre timp, soldatul plecat sa-si faca treaba se intorsese, cu tot cu domnisoara. Se mai apropiasera de arma dar nu foarte mult. Asa i-a prins echipajul de politie care, intamplator sau nu, venisera si cu un comisar. Eu stateam la o oarecare distanta. Nu stiam cum vor reactiona politistii si nu aveam chef de lucruri neplacute. Primesc un telefon cu numar ascuns in care un politist imi cere sa ma duc la echipaj sa explic care a fost treaba. Zis si facut! Ma duc si le zic tot ce am vazut. Foarte tare acum era facptul ca cei doi soldati luasera pozitia de drepti si cu arma la picior. Tinuta ce trebuie adoptata mai tot timpul cat stau acolo.

Nu stiu acum ce au gandit cei de la politie in momentul in care au venit pentru asemenea reclamatie, dar din punctul meu de vedere simt ca am facut un lucru bun. Ei au multumit ca am facut reclamatia si au zis ca vor suna la superiorii celor doi soldati pentru a le face iar instructia sau pentru a-i schimba din sarcina.

M-am bucurat foarte mult ca politia a venit la locul faptei foarte foarte repede, ca reclamatia mea a fost primita si tratata cu seriozitate. Nu stiu daca ma asteptam la asa ceva, dar sigur am fost placut impresionat. Poate daca mai multa lume ar sesiza lucruri neplacute care se intampla zi de zi si noapte de noapte, cetateanul s-ar simti poate mai in siguranta.

BTW, 211 e taxabil??? :))

Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ce reclame mai afiseaza Mr.Google. Asta de am prins-o astazi este cea mai tare. “Professional Spell Casting” is the shit. Adica… daca esti prost si crezi in asemenea rahaturi si vrei sa iei parte la asa ceva, nu te duci la oricine. Te duci la un profesionist!

Curiozitatea m-a impins sa acces site-ul. Un site de cacat, al unei Katerine care are “natural born gifts”. Bah, stii bancu’ cu nela? NE LAsi? Vorba unei prietene astazi: “americanii astia sunt chiar boi. nu se dezic. pe bune daca rateaza si cea mai mica ocazie sa se faca de 2 lei”.

Vraji de dragoste cat cuprinde…si la astea ma gandeam ca or sa fie. Dar mai avem si alte categorii de “spell”-uri… pentru succes in: jocurile de noroc, scaderea greutatii corporale (versiune premium), noroc la tribunal, si multe alte idiotenii…

OMFG!

Move your punani, go make yourself some money, girl! In traducere adaptata: “fato, foloseste-ti pizda sa faci si tu niste bani!” Punani, in patois, inseamna pizda. Vai ce vulgar sunt!

Da. Mesajul asta se da pe tv si pe radio cat e ziua de lunga. Oare ce invata fetele de 14, 15 ani din piesa asta? Ca daca Anda Adam zice asa ceva inseamna ca e un sfat bun si care merita urmat. Vezi ce faci si scoate niste bani. Nu conteaza cum. Foloseste chiar de corpul tau, prostitueaza-te si pune mana pe banii fraierului.

Unde mai este CNA-ul acum? Cenzureaza Parazitii si multi alti pentru ca folosesc in versuri cuvinte vulgare, dar cantate in limba romana, in schimb nu cenzureaza Punani. Pai e corect? Si aici exemplele sunt cat se poate de numeroase.

Atunci hai sa ne apucam toti sa cantam in limbi mai putin cunoscute si sa vorbim despre tot felul de subiecte care nu ar trebui sa ajunga la urechile copiilor. Alo, trezirea, cu tot procesul vostru de indobitocire a populatiei, sa stiti ca nu toti sunt retardati, unii mai si inteleg despre ce se vorbeste in piesa.

Am stiut de ce l-am ales pe Liviu Negoita ca primar in sectorul 3. In schimb nu stiu de ce procentajul de participare la vot in sectorul 3 a fost cel mai mic din toate cele 6 sectoarele Bucurestiului. Mi se pare culmea nesimtirii din partea cetatenilor acestui sector. Niste sclavi.

Se mandresc toata ziua cu sectorul lor si cu Liviu Negoita, cu parcarile marcate si cu locurile de joaca pentru copii, cu strazile asfaltate si cu verdeata dintre blocuri, dar le-ar fi picat mana daca s-ar fi dus in numar mare la vot ieri. Rusine sa va fie, taranilor! Cei ca voi merita numai primari gen Poteras si Videanu.

Si daca stam sa ne gandim, altii si-au dat viata pentru ca urmasii lor sa aiba drept de vot, iar pe voi va doare-n cur. Trebuia sa mergeti la vot numai pentru a arata respect fata de omul ce a aratat intregului Bucuresti ce inseamna sa  functia de PRIMAR. Nu zic ca omul este genial, dar Liviu Negoita a stiut sa arate ca se poate.

Ok. Poate nu aveati ce sa votati pentru primaria generala si pentru consileri, dar datoria civica cere sa va exprimati votul. Cu nepasare si ignoranta nu o sa ajunga Romania niciodata nicaieri. Cei care nu ati fost ieri la vot va meritati soarta si tara in care traim cu totii! Rusine!

Sila mi-e de toti acei primari care doresc sa castige iar primaria, care nu au facut nimic tot mandatul si se apuca sa faca “treaba” pe ultima suta de metrii doar pentru a castiga voturi. De ce am zis “treaba” intre ghilimele? Pentru ca aia nu se numeste treaba, ci mai degraba “treaba de mantuiala”.

Un exemplu clar si la indemana mie, este primarul Constantin Boscodeala din Buzau. Ma duc destul de des acasa, dar nu atat de des incat sa nu-mi dau seama de schimbari. Vesnic cu curu’-n masina cand sunt la Buzau, intotdeauna am fost nemultumit de calitatea asfaltului din oras. Nu sunt gropi, ci doar un asfalt foarte foarte uzat care face ca un simplu drum pana la piata intr-un vehicul sa fie doar o zdruncinatura permanenta. Daca mai ai cumva si un 4×4 unde suspensiile sunt ceva mai rigide, ai toate sansele sa-ti plece pietrele de la rinichi.

Ei bine, primarul din Buzau, Constantin Boscodeala, a asfaltat saptamana trecuta o strada din Buzau…prost. Asfaltul acum este fin, mergi ca uns. Pacat ca trebuie sa feresti toate canalizarile care nu au fost ridicate la nivelul asfaltului. Si de ce a fost asfaltata doar strada aia? (e vorba de Spiru Haret pentru cunoscatori). Cum ramane cu restul de strazi? Bulevardul Unirii este fix prin centrul orasului si leaga cele doua intrari/iesiri importante ale orasului. 3 kilometrii cat are strada, nu este nicio zona de asfalt care sa fie ok.

Sila mi-e de Bosco ca primar. Dar in schimb a facut iluminatul din parcul Crang si a pus 2 banci din lemn. Mare realizare in 4 ani…

De mult timp cunosc brandul asta. Si culmea e ca-l cunosc si la gust foarte bine. Pot spune ca-s chiar satul de el. Unii “stie” de ce. Ceilalti sa ramana curiosi. Ce nu stiu eu e… cine papucii lui Mahomed a facut desenul asta? Hai ca nu ala care l-a facut e de vina. Ci ala care l-a pus sa il faca asa.

Cum frate sa simbolizezi pe un pachet cu carne de pui, eventual pui intreg, un pui fitzos, care iti face cu ochiul? Adica puiul ala e indoctrinat in ferme cu mesaje asemanatoare celor islamice: “te vei duce si vei fi omorat intr-un abator si apoi vei fi inghetat si apoi vei fi refrigerat si iar inghetat si apoi dezghetat, ciopartit, gatit, mancat si apoi cacat. Dar tie nu trebuie sa-ti fie frica. Trebuie sa zambesti tot timpul. Ca altfel…“Cum vine treaba asta? Sau, poza asta este cumva un instantaneu facut in hala unde traieste in timp ce se bucura de conditiile de trai impuse de Uniunea Europeana? Va spun eu cum sta treaba intr-o hala, ca am mai trecut pe acolo. Treaba sta asa pentru chestia aia galbena care se numeste pui. Caldurica, caldurica; mancarica, mancarica; somnicul, somnic. Ce altceva ti-ai mai putea dori? Nu e normal sa fi tot un zambet si o fericire?

Si unde mai pui ca-i si gustos. Adica… pui nu mai pui c-ai pus deja. Adica…e fitzos, e gras, rade si e si gustos. All in Wonder puiul asta. Ceva de speriat. Basca il mai cheama si Coco Rico. Are asa…o origine puertoricana dupa nume, nu? Nu. E romanesc 100%.

Ca sa vezi ce iti poate comunica o amarata de eticheta. Si lasand gluma la o parte, eticheta poate fi amarata, dar puiul asta e genial de gustos. Si crede-ma pe cuvant ca stiu.

Azi am avut treaba cu niste functionari publici si cu un impozit. Impozit care era platit, dar trebuia trecut pe un alt nume. Aveam bani la mine, ca deh, cine stie ce poate sa apara imprevizibil.

Totul e ok, actele sunt bune.

“Am ceva de platit?”, intreb eu.

“Stati sa vad ce zice calculatorul [clicka-clika]. Da. Aveti de platit 3RON. Nu stiu de la ce sunt, dar asa mai zice calculatorul din cand in cand.”

” @-) . WTF???”

Ma grabeam la servici si pentru 3RON nu am intrat in detalii. Am pastrat chitanta. Pe care scria…diferente!