Na!Belea

Din când în când mi se mai pune pata să mă joc jocuri single player şi să urmăresc acţiunea şi feelingul jocului. E adevărat că durează ceva până când găsesc un joc pe placul meu. De data asta s-a întâmplat cu Call of Juarez: Bound in Blood, produs de Ubisoft.

Acţiunea se petrece în Statele Unite în timpul războiului de secesiune pe undeva pe la 1873 (parcă). Sunt doi fraţi, Ray şi Thomas, ce dezertează din război pentru a-şi salva familia şi locurile natale. De aici încolo este doar o împuşcătură de colo pana colo.

Nu vreau să vă povestesc acţiunea acestui shooter, ce pe mine m-a facut să mă gândesc la o telenovela în sensul cel mai propriu. Dragoste neîmpărtăşită, femeie însărcinată, minciună între fraţi, accentul spaniol, d-astea. La un moment dat deja te enervezi din cauza femeii. (Nu toate femeile “e” curve, dar asta se cam apropie).

Fiecare dintre cei doi fraţi are câte o abilitate specială, sau două. Unu’ dă cu dinamita şi altu’ aruncă cu lasso-ul, unul sparge uşi, iar celălălt se caţără mai cu talent pe cutii, dealuri şi ce mai apucă. În rest, pistoale ce se strică, puşti de tot soiul, arcuri cu săgeţi. Pistoale cu apă nu, în schimb am găsit un pistol cu piper. Ai opţiunea de a te plimba cu calul. Dacă atunci când eşti cocoţat pe cal, mai dai şi run jocul se transformă într-un soi de NFSeu, dar e ok, e fun.

La ce excelează jocul? Păi, are puţine butoane, ceea ce îl face uşor de jucat. Jucat în 1920×1080, detalii full, are nişte panorame deosebite. Canioanele chiar te opresc un pic din goana după fraguri şi te fac să le priveşti un pic. Nu toată grafica este excepţională, părul personajelor parcă e făcut din cauciuc, dar trecem peste. Deosebit mai este şi faptul că înainte de fiecare misiune iţi poţi alege cu care dintre cei doi fraţi vrei să joci. Personal l-am ales pe Thomas. Dar nu cred că ar fi mai greu de jucat cu Ray.

Ce să mai zic? Recomand Call of Juarez: Bound in Blood celor care au aproximativ 5 ore de pierdut.

[Show as slideshow]

O plimbare in noapte prin parcul Carol. Super tare! Mai ales dupa arsita zilei. Si mergand pe acolo vad cei doi soldati care trebuiau sa pazeasca focul ala intretinandu-se cu o domnisoara. Probabil vreo panarama (a se citi tarfa) de prin zona. Mare mi-a fost uimirea cand am vazut ca una dintre pusti (cred ca un AK47 romanesc) era sprijinita de un perete si lasata deoparte. Hmmm. This is not ok, dar trec mai departe. Dupa vreo 15-20 de minute de plimbareala, trec iar prin dreptul monumentului cu foc. Din cei 2 soldati mai era doar unul singur. Probabil ca celalalt si-o tragea cu vagaboanda. Si pusca tot acolo era. Numai ca de data asta distanta intre jandarm si pusca se marise. Adica…eu eram mai aproape de ea decat ea de el. Ce romantic suna! :))

Si ii zic omului…”are gloante?”. “Da. Are. De ce?”. “Si nu o pazesti si tu mai bine?”. Nu-mi mai raspunde. Trec mai departe si fix in momentul asta se umfla spiritul civic in mine, pun mana pe telefon, 112, reclamatie, la la la. Dispecerele au fost foarte dragute, au cerut detalii si nu am depistat nicio scarba de ora 1 noaptea in glas. Impresionant.

Apoi, zic sa mai fumez o tigare sa vad in cat timp apare echipajul. Sincer sa fiu, initial am vrut sa vad daca apare echipajul. A aparut, si repede. Sub 10 minute.

Intre timp, soldatul plecat sa-si faca treaba se intorsese, cu tot cu domnisoara. Se mai apropiasera de arma dar nu foarte mult. Asa i-a prins echipajul de politie care, intamplator sau nu, venisera si cu un comisar. Eu stateam la o oarecare distanta. Nu stiam cum vor reactiona politistii si nu aveam chef de lucruri neplacute. Primesc un telefon cu numar ascuns in care un politist imi cere sa ma duc la echipaj sa explic care a fost treaba. Zis si facut! Ma duc si le zic tot ce am vazut. Foarte tare acum era facptul ca cei doi soldati luasera pozitia de drepti si cu arma la picior. Tinuta ce trebuie adoptata mai tot timpul cat stau acolo.

Nu stiu acum ce au gandit cei de la politie in momentul in care au venit pentru asemenea reclamatie, dar din punctul meu de vedere simt ca am facut un lucru bun. Ei au multumit ca am facut reclamatia si au zis ca vor suna la superiorii celor doi soldati pentru a le face iar instructia sau pentru a-i schimba din sarcina.

M-am bucurat foarte mult ca politia a venit la locul faptei foarte foarte repede, ca reclamatia mea a fost primita si tratata cu seriozitate. Nu stiu daca ma asteptam la asa ceva, dar sigur am fost placut impresionat. Poate daca mai multa lume ar sesiza lucruri neplacute care se intampla zi de zi si noapte de noapte, cetateanul s-ar simti poate mai in siguranta.

BTW, 211 e taxabil??? :))