Weekend-ul asta am fost iar acasa la Buzau. Sa-mi vad familia, nevoia de tzoale curate, si cam atat.
Tocmai aici ma intristez eu. Ca doar atat ma mai leaga de Buzau. Mai toti fostii colegi din liceu si prietenii sunt plecati, prin tara sau prin afara tarii.
Si ma duc eu, vineri seara la Buzau. Si-s prea obosit sa mai ies. A doua zi de dimineata, ma trezesc, mananc, ma uit la TV, mail, mess, blog, nimic interesant. Hai sa ies! Dar cu cine sa ies??? Hmmm, cred ca aici e o problema. Noroc ca imi aduc aminte de o prietena ce spunea ca vine si ea la Buzau. Ne intalnim la 4, si incepem sa depanam amintiri, sunam prieteni din gasca. “Plec in Polonia”, “sunt la Bucuresti”, “sunt la Bucuresti si maine plec in State”, etc. Mey, dar chiar asa asta e un oras lipsit de tineret? Raspunsul: Nu. Dar il explic mai incolo.
In fine, ne plimbam prin judet, un Monteoru, o Magura, si iar in Buzau. OMFG! Oricum m-as invarti tot in aceleasi 11 semafoare pe strada principala ma opresc.
Plecam fiecare la casele noastre, se face seara si mi se face pofta de… Gradina. De agitatie si muzica tare, distractie si alte alea… Oi avea eu chef de toate astea, dar sa ma duc asa…de nebun? Imi aduc aminte de un fost coleg ce zicea ca s-ar intoarce in Buzau de la Cluj. Sun… suna…suna… “Da. Am ajuns in Buzau de 2 ore! Iesim?”. Read More…