De cacat

E de cacat sa iti tragi teapa de la oamenii in care ai avut incredere. Mi-e ciuda pe mine ca am fost fraier si ca mi-am permis asta. Ca nu mi-am luat nici cea mai mica masura de siguranta…
Candva prietenul meu Sebi mi-a zis let it flow. Da. E ok. Dar ce faci cand cineva te-a inaltat mult prea sus ca apoi sa-ti dea drumul, eventual sa-ti dea si o acceleratie initiala? Pai nu prea ai de ales! O sa te lovesti. Tare. Foarte tare! Dar nu o sa mori. O sa te scoli de jos, o sa te bandajezi pe ici pe colo, te scuturi de praf si mergi mai departe.
Daca esti baiat destept, data viitoare nu mai lasi pe nimeni sa te ridice la inaltimi ametitoare fara sa ai o mica parasuta undeva ascunsa.
Niciodata nu am fost adeptul ratiunilor hai sa ne inchidem in carapace. Am intalnit atatea persoane, atat barbati cat si femei care pur si simplu nu se exteriozau sub nicio forma. Nu te puteai apropia de ei sub nicio forma, nici eu, nici tu, nici nimeni. Le era pur si simplu frica sa se apropie de cineva, le era frica sa aiba incredere in oameni. Acei oameni sunt priviti ciudat. Sunt cei care nu sunt sunati sa iasa la bere, sunt cei care stau in banca lor si niciodata nu ies in evidenta in niciun context. Eu nu sunt de acord cu acest mod de comportament.
Dar nici sa fi prea deschis.
Trebuie pur si simplu sa nu te lasi dus de vant. Cristina imi zicea ca asa se pierde mult din farmecul lucrurilor. Asa si? Ce sa fac? Sa dau cu curu’ de pamant de fiecare data cand intalnesc un om caruia ii acord increderea mea? Nu cred sa mearga asa la nesfarsit. NU. Si totusi ce facem in cazul asta? Habar n-am ce sa mai cred.
Piesa asta e pentru tine, cea care m-ai determinat sa scriu postul asta.


