Na!Belea

Printre foarte multe lucruri pe care le detesc in viata asta, unul dintre ele ar fi sa astept. Detest sa astept orice.

Detest sa astept RATB-ul sau metroul. De aceea imi iau o carte cu mine ca sa treaca timpul mai repede.

Detest sa astept un build la servici. Vine sau nu vine azi? De aceea schimb atat de des temele la blog.

Detest sa astept cand ma intalnesc cu cineva. D-aia ii anunt dinainte sa nu intarzie. Eu sunt extrem de punctual. Si aici e numai “vina” mamei. Si ii cam multumesc pentru acest lucru. Cand eram “borac” (a se citi copil) imi dadea ora de ajuns acasa seara. Ei bine, daca nu ajungeam pana la ora aceea fix, si intarziam mai mult de 5 minute, se supara pe mine (asa mi se parea mie) si ma dojenea. Si vrand nevrand, a trebuit sa ajung acasa cand spunea ea. Mai tarziu am inteles ca de fapt m-a invatat un lucru foarte important. Sunt punctual la modul ca ajung mai devreme cu 10 minute minim ca nu cumva persoana cealalta sa vina mai devreme si sa ma astepte.

Detest asa astept un rezultat. Cel mai bun exemplu este atunci cand iti astepti nota la un examen la care stii ca esti pe undeva pe la limita. Pentru chestia asta nu prea am avut ce sa fac. Ca doar nu ma apucam sa invat mai mult…

Detest sa astept sa te hotarasti ce vrei. Dar accept, pentru ca nu am de ales. “Alo, baietii, ce mancam azi?” Unu’ are castile pe urechi, altul munceste de zor, unu’ se uita pe geam. Nimeni nu zice nimic.  Nu mai zic nici eu nimic, ca oricum nu ma aude nimeni. Dupa 10 minute se trezeste unu’ “Alo, baietii, ce mancam azi?”. Liniste iar!  Dar nu am sa astept pana or sa se hotarasca toti.

Pentru toate asteptarile astea o sa mai astept doua minute, doua…zeci de minute, doua ore, doua zile, doua saptamani. Dupa care nu voi mai astepta. Voi pleca!

Dupa excursia de la Londra, si mai ales dupa vara asta ma cam resimt. Nu am apucat sa ma odihnesc deloc si ma cam enerveaza chestia asta.

In blogosfera ditamai certurile.

Si-s sictirit. Si daca o sa dispar cateva zile… nu inseamna ca-s plecat. Ci doar ca iau o pauza!

Deci, mi-a stricat toata placerea.

Am receiver digital de la UPC. Si ma uitam eu la meci. Nervos ca era 1-0 pentru Praga. Si nici nu apuca bine Nicolita sa bata cornerul ca aud zbieraturi afara. GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!

Mah, ce pwla mea? Si in secunda fix urmatoare Golian marcheaza.

Deci, nu vreau sa stiu cand da Steaua gol cu 2 secunde inainte.

Ma intorc la meci.

Astea sunt tot felul de poze facute de-a lungul timpului prin Bucuresti, tren si pe la mare… Read More…

De sambata, sunt intr-o fericire totala. Am casa mea.

Poate pentru multi nu e ceva deosebit. Dar pentru mine conteaza enorm. De sambata incoace am trait atatea sentimente noi incat simt nevoia sa ma exprim pe tema asta.

In primul rand, cand au plecat ai mei, mi-am dat seama ca tocmai ce am niste responsabilitati noi pe umeri. Responsabilitati placute, daca se poate spune asa. In functie de modul in care managementez aceste responsabilitati imi va fi si mie mai bine sau mai rau. Cat de des golesc scrumiera (in cazul in care as mai fuma in casa), cat de des imi duc gunoiul (cat de des intru in bucatarie era originalul), cat de praf este la mine pe birou, lucruri marunte, dar care pentru mine se pare ca fac diferenta. Gunoi am facut o groaza pana acum si l-am dus zilnic. Scrumiera, nu am scuturat-o la fiecare tigare, dar la sfarsitul zilei da. Nu am fumat in casa, ci doar in bucatarie si pe balcon. Wow! Nu credeam ca as putea fi in stare de asa lucruri. Basca, mi-am spalat farfuria imediat cum am mancat. Incredibil, dar vai, dar nu-mi dau seama ce se intampla cu mine. Oare m-am schimbat?

Eu tind sa cred ca da. Asta o sa se vada in timp. Oricum maine dimineata pana plec la servici, am zis ca tre sa dau cu aspiratorul la mine in camera ca am vazut ca sunt niste scame pe mocheta. Read More…

Nothing is up…yet! Dar zilele astea tot am avut treaba. In primul rand m-am mutat in apartamentul meu. Al meu, adica pe numele meu. Yep, I know, I am a lucky one! In al doilea rand, am mai avut si ceva mai multa treaba pe la servici (mai multa decat de obicei), lucru care m-a facut sa mi se faca o oaresce sila sa postez pe blog intre doua testcase-uri. In al treilea rand acasa deocamdata nu am net. Dar, sunt bine sanatos (sau aproape sanatos), mananc bine, beau moderat, fumez mai putin si schimb teme. Ca deh, la asta ma pricep cel mai bine :))

Imi cer scuze pentru cititorii care asteptau sa produc ceva nou zilele astea. De azi sunt iar “pe ele” cum spune o vorba din popor.

De ceva timp am ajuns la urmatoarea concluzie: Am devenit mult mai serios.  Se poate vedea si din temele pe care le-am tot schimbat si care s-au transformat din nastrusnice_colorate in linii drepte, culori reci.  Colegii de la birou si cei care ma cunosc mai bine o sa-mi zica: “Esti nebun!”.  Da. Poate. Recunosc. N-am avut niciodata toate tiglele pe casa, dar acum parca incep sa apara din ce in ce mai multe.

Nu imi dau seama prea bine de motivul care a determinat aceasta schimbare a mea. Adica, am un acoperis deasupra capului, am un servici, am 2 maini si 2 picioare si un cap (toate functionabile), de ce mi-as face griji? De ce as incerca sa devin mai serios?

Pe bune ca nu stiu. Nu zic ca-mi place, nu zic ca-mi displace. Dar a change is happening. Si… om vedea ce o fi mai incolo!