Na!Belea

Recent mi-am amintit ca primele acorduri de muzica pe care am ascultat-o independent de ceea ce ascultau ai mei au fost de la The Queen. Tin minte si acum ca aveau ai mei o caseta VHS cu un film si dupa film, erau inregistrate niste videoclipuri printre care si Queen – I Want It All. Am vazut videoclipul pana cand s-a stricat banda casetei. Pe urma am inceput sa-mi caut prin oras casete, ca deh, era atunci imediat dupa ’89.

Si cum ziceam, mi-am amintit de prima mea “formatie preferata” si m-am pus pe ascultat. Dubioasa senzatia de deja vu si melancolie si calm si toate acordurile care imi sunau atat de cunoscut si de care nu ma plictiseam. Si mi-am pus muzica si pe mp3player ca sa am ce asculta si la metrou.

Cand am ajuns la “Don’t Stop Me Know” m-am trezit ca zambesc si brusc am o pofta nebuna de viata. Ca sa nu mai vorbesc ca bateam ritmul cu piciorul si se uitau oamenii cam crucis la mine, dar who the fuck cares? Two hundred degrees, thats why they call me mister Fahrenheit.

De dimineata la metrou la Obor s-au suit in vagon 5 persoane de etnie rroma, 2 adulti si 3 puradei (pardon, copii). OK. Nicio problema pana aici. Sunt si ei oameni, au si ei dreptul sa circule cu metroul. Mai ales ca “pareau” o familie si nu o gloata de delicventi.

Bai frate, dar in secunda 2 a inceput sa puta in metrou a ars si a transpiratie…de se facuse in jurul lor loc zdravan. Ei erau singuri in mijlocul vagonului pe cand restul cetatenilor erau inghesuiti in extreme cat mai departe de sursa de putoare. Ne-norocul meu a fost ca nu am coborat la prima. Cand s-au deschis usile la Stefan cel Mare, valeu cum navaleau romanii spre o gura de aer proaspat.

Si acum o sa ziceti ca poti gasi si romani nespalati, care put. E adevarat! Nu zic nu! Dar frate, macar astia nu umbla in haita!