Tag Archives: respect

Hiena printre hiene?

Tot mi se spune ca trebuie sa fim mai buni, mai drepti, mai cinstiti ca sa primim la fel in schimb. OK. Asta ar fi corect in momentul in care toti am incerca acest lucru. Sau, ma rog, marea majoritate. Dar de cele mai multe ori tu ai de pierdut.

Caz concret:
Eram ieri in masina pe Iancului si ma indreptam spre Pantelimon. Coada dintr-o parte a bulevardului pana in cealalta. Si eu, stateam in coada. La fiecare verde ma deplasam doar cativa metrii. Imposibil ca doar 2, 3 masini sa treaca la fiecare verde de semafor. Care era de fapt problema? Pai, era vorba de cei care depaseau toata coada pe linia de tramvai si se bagau in fata semaforului si astfel din coada nu treceau foarte multi.

Eu ce sa fac acum? Sa fiu un sofer model sa stau in banca mea, sa ard motorina degeaba, sa-mi tocesc ambreiajul, sa ma topesc de caldura, pentru ca altii necinstiti sa se bage in fata? Nu mi se pare corect! De ce sa nu semnalizez eu frumos stanga sa ma bag pe linia de tramvai sa depasesc si eu coloana?

Se naste acum intrebarea: dar ce s-ar intampla daca toti am face asa? Poate ca s-ar bloca intersectia. Poate ar incepe lumea sa depaseasca si linia de tramvai pe contrasens.

Problema mea este ce faci in astfel de momente. Te faci si tu hiena printre hiene?
Si chestia asta nu tine doar de circulatie. Tine de orice domeniu in care interactionezi in orice fel cu oamenii.

De cacat

E de cacat sa iti tragi teapa de la oamenii in care ai avut incredere. Mi-e ciuda pe mine ca am fost fraier si ca mi-am permis asta. Ca nu mi-am luat nici cea mai mica masura de siguranta…

Candva prietenul meu Sebi mi-a zis let it flow. Da. E ok. Dar ce faci cand cineva te-a inaltat mult prea sus ca apoi sa-ti dea drumul, eventual sa-ti dea si o acceleratie initiala? Pai nu prea ai de ales! O sa te lovesti. Tare. Foarte tare! Dar nu o sa mori. O sa te scoli de jos, o sa te bandajezi pe ici pe colo, te scuturi de praf si mergi mai departe.

Daca esti baiat destept, data viitoare nu mai lasi pe nimeni sa te ridice la inaltimi ametitoare fara sa ai o mica parasuta undeva ascunsa.

Niciodata nu am fost adeptul ratiunilor hai sa ne inchidem in carapace. Am intalnit atatea persoane, atat barbati cat si femei care pur si simplu nu se exteriozau sub nicio forma. Nu te puteai apropia de ei sub nicio forma, nici eu, nici tu, nici nimeni. Le era pur si simplu frica sa se apropie de cineva, le era frica sa aiba incredere in oameni. Acei oameni sunt priviti ciudat. Sunt cei care nu sunt sunati sa iasa la bere, sunt cei care stau in banca lor si niciodata nu ies in evidenta in niciun context. Eu nu sunt de acord cu acest mod de comportament.

Dar nici sa fi prea deschis.

Trebuie pur si simplu sa nu te lasi dus de vant. Cristina imi zicea ca asa se pierde mult din farmecul lucrurilor. Asa si? Ce sa fac? Sa dau cu curu’ de pamant de fiecare data cand intalnesc un om caruia ii acord increderea mea? Nu cred sa mearga asa la nesfarsit. NU. Si totusi ce facem in cazul asta? Habar n-am ce sa mai cred.

Piesa asta e pentru tine, cea care m-ai determinat sa scriu postul asta.