Na!Belea

Va rog sa urmariti cu atentie urmatorul calup de actiuni ale jandarmeriei romane.

Daca pana acum aveam un oarescare respect pentru aceasta categorie de oameni ai legii, acum nu mai am niciuna. Este frapant faptul ca niste oameni care sunt angajati sa asigure ordinea si disciplina, tocmai aici au o mare problema. Pai, daca ar fi sa ma gandesc, acesti oameni sunt niste lasi grasi care nu-s in stare sa fie bodyguardzi pe la vreun club, si sub protectia gloatei (a se citi plutonul de jandarmi), sub protectia pulanului, sub protectia bocancului si/sau a cashchetei se simt barbati si lovesc cu placere oameni.

Dupa 10 minute…

Am stat si am citit LEGEA nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Si ma opresc la un singur articol:

Art. 33
Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 (armamentul din dotare cu muniţia aferentă, veste antiglonţ,scuturi de protecţie, căşti cu vizor, bastoane de cauciuc sau tompfe, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene, arme albe, jeturi de apă sau coloranţi, arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi, cătuşe, cai şi câini de serviciu, dispozitive sonore şi luminoase, mijloace blindate, lucrări şi mijloace genistice) se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

Sa-mi aratati si mie daca exista macar un caz in care jandarmii nu au depasit nevoile reale in clipul de mai sus. Un prost gras si las (a se citi jandarm) se opreste din dat cu bocancul fix in momentul in care vede ca este filmat. Este mai mult decat evident ca era la fel de huligan si agresiv precum cei ce se aflau de cealalta parte a baricadei. Asta nu se numeste jandarm, asta nu poate nici macar teoretic sa apere siguranta cetatenilor, fiind chiar el un factor periculos.

Credeti ca 6 pulane date consecutiv sunt putine si sunt stric necesarul cat pentru a imobiliza un om intins pe jos? (la incepul clipului)

Credeti ca baiatul care avea piciorul rupt (incepand cu secunda 00:33) ca mai reprezenta un factor periculos? Se vede foarte clar cum i se balangane tibia formata deja din doua oase. Si cu toate astea isi ia cateva picioare total gratuite.

Credeti ca baiatul de la minutul 1:00 care deja era intins pe jos si clar era suferind mai reprezenta un pericol? Si cu toate astea si-a luat un jet de gaz lacrimogen de la 15 centimetrii de fata si apoi si un bocanc prin din plin.

Nu vreau sa mai aud texte de genul: “nu generaliza”, “incerca sa fii obiectiv si impartial”, “si-au descarcat energia negativa acumuluta”, “le-au dat ce meritau”.

Generalizez, pentru ca se vad clar ca sunt foarte multi jandarmi care s-au dat la astfel de fapte. Da, asta poate inseamna ca doar 10% din jandarmi se comporta asa. Dar poate doar 10% din acesti jandarmi “muncitori” au fost filmati in actiune. Poate sunt si jandarmi care isi respecta meseria si se comporta exemplar sau tind spre asta. Nu zic nu, dar parca clipul nu zice asta.

Sunt destul de obiectiv si impartial. Fiecare e responsabil pentru actiunile sale. Toti huliganii care au vandalizat si au incendiat si au aruncat cu pietre sunt responsabili pentru actiunile lor. Dar nicaieri nu scrie in legile Romaniei ca pentru actiunile enumerate mai sus platesti cu bataie, picioare rupte si alte brutalizari. Platesti amenda, faci niste zile/luni de arest, dar sigur nu violente.

Energiile negative ti le descarci la sala de forta. Te duci acolo, iei un sac si te apuci sa dai cu pulanul in el pana lesini de efort. Poti sa-i dai si cu gaze lacrimogene, poti sa-ti rupi bocancii lovind in el, dar nimeni nu-ti da vreun drept sa faci asta cu oameni cand esti in exercitiul slujbei pe care o ai ca jandarm.

Da, sunt de acord cu folosirea pulanului (a se citi bastoane de cauciuc sau tompfe), dar nu exagerat. Te ataca unul, ii dai doua bucati, il legi si-l duci la sectie. Acolo sunt mijloacele necesare pentru a-i acorda pedeapsa (legitimare + aplicarea sanctiunii). Sunt de acord cu folosirea gazelor lacrimogene, dar doar atunci cand dai in directia unei mase, nu intrun individ de la mai mutin de jumatate de metru distanta. Da, sunt de acord cu lovitura cu bocancul, dar atunci cand te lupti de la egal la egal. Nu cand unul este intins pe jos, eventual cu spatele la tine si care se vede clar ca nu este pornit sa contra-atace. Si nu il lovesti in plina figura.

Si o mai aud si pe aia cu “tu cum te-ai simti sa fi scuipat, sa se arunce cu bolovani in tine si sa nu faci nimic?”. Pai cine i-a pus sa se faca jandarmi? Eu mi-am dat seama ca nu am nici constitutia corporala necesara, nici atitudinea necesara, nici inteligenta. Si m-am decis sa fac altceva. Care e motivul lor pentru care au ales sa se faca jandarmi? Nu vreau sa intru in detalii si in acest subiect ca deja postul a devenit prea lung. Cert este ca si ei trebuie sa se supuna unor legi, unor reguli, unor proceduri.

Cui nu-i convine ce am scris aici sa ma combata cu argumente solide si daca nu poate… sa se duca sa se faca Jandarm.

Abia ce am postat despre al meu Paco, labradorul, si deja Adsenseul afiseaza reclama relavanta…

pentru că mi-am permis să ies pe stradă aşa:

Nu sunt adept al curentului punk şi nici nu mă costumez ca atare. În ziua aceea eram îmbracat normal, ca într-o zi normală de muncă. Pantaloni 3/4, tricou normal de culoare deschisă, adidaşi şi aia e. Am văzut femei care atunci când mă vedeau, plecau privirea şi mă ocoleau, mamă care şi-a luat copilul pe după braţ şi apoi, cu mare atenţie a trecut pe lângă mine, priviri pline de răutate, toate mi-au fost date să le văd. Şi pentru ce? Pentru că mi-am permis să port o frizură veche de aproape 30 de ani, Mohawk. Ok, gata, recunosc, am exagerat un pic. Nu-s chiar atât de paralel cu punk-ul. Printre preferinţele muzicale îi am pe The Prodigy şi un pic de GreenDay. Dar atâta tot. Nu mi-au influenţat în niciun fel modul de viaţă şi/sau vestimentaţia.

Pe lângă toata privirile pe care le-am primit, am mai fost “năpăstuit” şi cu vânzătoare care parcă atunci când mă vedeau işi inghiţeau limba şi deveneau şi mai sictirite şi mai scârbe. Na!belea, ca sa vezi!

Acum trebuie să recunosc că nu eram frumuseţea în persoană, dar parcă eram mai “prezentabil” decât mulţi ţigani borâţi (adică şi foarte negrii şi cu acnee foarte pronunţată), decât cerşetori cu mâini şi picioare contorsionate pe la spate, decât oameni care put de la primele ore ale dimineţii, decât grase cu şuncile pe afară. Şi cu toate astea eu îmi luam privirile pline de răutate, de mine se fereau când ne intersectam drumul. Au fost foarte puţine persoane care nu m-au privit urât: vânzătoarea de cartele de la metrou, care era prea ocupată să rezolve o integramă şi nu şi-a ridicat privirea când i-am cerut o cartela şi o tanti vânzatoare la mine în cartier care mă are client des şi care ştie că-s băiat bun (cică).

Trăim într-o ţară în care discriminarea, cel puţin pe stradă, este la ordinea zilei. Da. Şi eu discriminez, dar când fac asta mă bazez pe nişte fapte reale. Nu toţi ţiganii sunt hoţi, dar procentajul lor este mai mare decât al românilor.

Am renunţat la creastă repede. Poate se întreabă cineva, “da’ de ce ţi-ai făcut-o şi acum ţi-ai dat-o jos?”. Păi, oricum era cazul să mă tund şi am zis să fac ceva mai funny. Aparent a ieşit mai puţin funny.

Asa zicea candva un imn pentru tricolori. Hai ROMANIA!

Pariez ca Mutu o sa se flatuleze de 3 ori pana in prima repriza, cota 1:34562313. Dar despre febra marilor pariuri, in alta parte!

Mi s-a spus ca sunt rasist si ca am o problema total nejustificata cu negrii si cu tiganii, pardon rromii. Hai sa zicem ca problema cu negrii poate e doar personala. (Si cu toate astea negresele imi plac foarte mult.) Problema cu rromii chiar nu cred ca e nejustificata. Mi s-a prezentat si un experiment facut in Statele Unite acum cateva zeci de ani pe un grup de copii si pe un grup de adulti. Fiecare dintre grupuri au fost impartite in ochi albastrii si ochi caprui si au fost manipulati astfel incat cei cu ochi albastrii sa se simta superiori celor cu ochii caprui si cei cu ochi caprui sa se simta inferiori celor cu ochi albastrii. Apoi, au fost schimbate “rolurile”. Ideea este ca cei superiori aveau toate drepturile pe cand ceilalti aveau unele drepturi ingradite (in cazul copiilor nu aveau voie sa se joace, nu aveau voie sa stea cu ceilalalti, trebuiau sa poarte o esarfa la gat, etc.).

Dupa toata treaba asta, li se spunea ca totul a fost un joc si ii puneau sa explice ce au simtit. Apoi, li se facea paralela ca asa cum ei au fost discriminati din cauza culorii ochilor, asa se intampla si cu discriminarea pe baza rasei. Experimentul se numeste “a class divided” si cele 5 clipuri care alcatuiesc experimentul se gasesc aici.
OK. Sunt de acord in acest caz ca rasismul este de neinteles si total nejustificat.

Dar, daca ar fi sa o luam in cazul nostru, al romanilor, nu stiu daca se poate face o asemanare. Eu, personal, nu ii consider pe rromi romani. Au venit aici cu pluta pe conducta si s-au asezat pe langa orasele locuite de romanii de atunci. De ce oare? Hmm… sigur nu ca sa munceasca cinstit. Din cauza faptului ca ei intre ei au avut si legi independente de cele ale statului, au reusit sa stea uniti si sa nu se “piarda” printre romani. Au supravietuit de-a lungul timpului si acum uite ca nu le mai ajunge Romania si au inceput sa “colonizeze” si pe afara.

Fine for me. Go away! Dar problema este ca ei afara sunt “cititi” in acte ca fiind romani si nu rromi. Afara, intre mine si ei nu se face nicio diferenta. De ce s-ar face o diferentiere? Ca asta inseamna rasism. Ei bine, aici intervine definitia rasismului: “Teorie social-politică care susţine inegalitatea biologică şi intelectuală a raselor umane.” Exact! Eu nu sunt egal cu ei. Eu nu fur, nu cersesc, nu imi schilodesc copiii ca sa aiba succes pe strada la cersit, nu fac “combinatii”, nu am facut tara de ras atunci cand am iesit afara, nu sunt un parazit sa traiesc pe spinarea altora, un dau in cap pe strada si nu ma tai cu colegii de la servici cu sabiile.

Ce ma deranjeaza foarte mult este ca din ce in ce mai multi romani sunt “infectati” de rromism cronic.

Si sa nu-mi zica mie nimeni ca guvernul nu face nimic pentru rromi si pentru educatia lor. Rromii sunt romani cu acte-n regula dar au locuri rezervate la facultate unde intra fara prea mari bataie de cap. Pai cum vine treaba asta? Asta nu mai e rasism?

Acum cine sunt eu sa zic ca ce fac eu e bine si ce fac ei e rau? Poate din punctul unora de vedere e bine sa te comporti cat mai “rrom”-ineste (tiganeste).

Bineinteles ca toata aceasta discutie nu prea isi are rostul daca stam sa ne gandim fiecare ca “am avut eu un prieten care era rrom si care era super de treaba”. Da. Ok. Sunt perfect de acord ca exista si exceptii dar daca e sa stam sa analizam situatia ca un total, nu-mi mai ramane decat sa ii citez pe Parazitii (iar): “Manca-mi-ati pula, n-o sa gasiti un roman in rulote la Roma!”

P.S. Uite si un exemplu de tigan in adevaratul sens al cuvantului aici.
Nu uita sa ma combati daca am gresit cu ceva.

Vineri seara mi-am propus sa plec spre Buzau. Avand serviciul foarte aproape de Gara de Nord am considerat ca cel mai la indemana imi este sa iau trenul. Ajung in statie cu o ora mai devreme ca deh, avem o “combinatie” cu Groovey, si imi iau bilet cu loc in vagonul 4B(is). Nu era prima data cand primeam loc in vagonul asta. Toate bune si frumoase, stau de vorba cu Groovey la o cafea, se face ora de pornit spre peron, ajung pe peron si incep sa innumar vagoanele: 6, 5, 4… Deja incepusem sa-mi incrunt fruntea! Ghici care era urmatorul vagon!!! Exact! Ai raspuns corect! 3.

W00t? Ok, bun, oi fi gresit peronul. Intreb pe cineva, si spre nenorocul meu, nu gresisem. Imi rotesc privirea pe acolo si o vad pe nasica (a se citi controloare) trecand pe langa mine si o intreb: “Sar’na, nu va suparati care este vagonul 4B?“. Nimic. Parca nu m-ar fi auzit si mai intreb odata. Tot nimic. Instantaneu ma ciupesc de mana de teama sa nu fiu cumva intr-un vis. AUCI! That hurts! Imi zic ca trebuie facut ceva si ma pun in fata ei. Care e vagonul 4B? Neasteptat totusi imi raspunde cum ca nu stie dar ca imi va raspunde imediat. Si merg in spatele ei pana cand se intalneste cu celalalt nas. Era genul de om de care iti e scarba. Un ins pe la 40 de ani, inalt, cu parul grizonat, cu sapca data pe spate, cu un ghiul imens cu emblema Mercedes, si cu semi burta care mai tarziu aveam sa aflu ca este seful de tren. Saraca nasica ii spune ca lipseste un vagon si el pe un ton de superioritate totala: “Da’ ce-mi spui mie? De unde sa stiu eu unde este vagonul? Du-te si inspecteaza problema ca vin si eu mai tarziu” Aham! Deci, care va sa zica nu e o problema destul de importanta lipsa unui vagon in care s-au dat locuri totusi.

Cand ma intorc spre vagonul 4, observ ca in fata vagonului deja erau foarte multi oameni nedumeriti si pusi pe aceeasi intrebare: “Care e vagonul 4B?”. Nasica, printr-o viziune divina (proasta de altfel) spune oamenilor ca vagonul 4B este de fapt vagonul 5. Eu in toata perioada asta am stat langa ea. Nu a primit niciun telefon si nicio intructiune prin statie. Pur si simplu a dat-o la plesneala.

Acum mai fiind doar 5 minute pana cand trenul avea ora de plecare toata lumea val vartej cu deja clasicele papornite, copii mici extrem de agitati si ei din cauza problemei (cred ca d-aia urlau de faceau spume la cur), studenti cu mega-giganticele genti de voiaj, toti vroiau sa se suie cat mai repede in tren. Dar na!belea de problema. Ambele usi ale vagonului 5 erau…BLOCATE! Pur si simplu, nu se deschideau. Si lumea toata buluc la usa de la vagonul 4. Eu, mai destept (NOOOT!) ma duc la usa din capatul celalalt al vagonului. Ma sui, deja tot holul era plin!

Sunt calm. Mi se rupe la basca. Oricum nu am facut niciodata plangere la CFR pana acum. Aveam ocazia sa invat cum se face una. Va inchipuiti deja ce era in tren! Oamenii ce stateau in picioare cu bagajele in maini nervosi ca nu au loc, oamenii ce stateau jos nervosi din cauza faptului ca vagonul era ochi. Bag castile in urechi si ma sprijin de-o usa.

Trece seful de tren facand slalom printre oameni, si se duce spre vagonul 5. Si pleaca trenul din statie. Vad ca incepe lumea se inainteze. Si eu cu ei, purtat oarecum de val. Ajung foarte aproape de vagonul 5 si vad culmea scandalului si a prostiei. In vagonul 5 erau oameni care aveau locuri in vagonul 5. Cool! Si seful de tren tocmai terminase de discutat cu acestia. Ce vroia sa faca omul? Sa ii mute pe cei din 5 in 6, ca noi cu 4B sa stam in 5. WoW! Regula Bulelor aplicata in tren. Am trait sa o vad si pe asta. Slava Domnului ca cineva a descoperit (mare descoperire) ca vagonul 6 este GOL! Cum frate? Din 3 idioti de controlori, nu a fost niciunul in stare sa vada chestia asta? Mare ti-e gradina, Doamne! Apoi, apar “teoriile” din partea unor calatori cum ca si in vagonul 6 s-ar fi dat locuri si ca sunt dublate unele dintre ele. Si ca nu are toata lumea loc. Lumea se impacienteaza si mai tare si incepe se sa aseze in vagonul 6 care pe unde apuca fara sa mai tina cont de ce scria pe bilet. Partea buna a lucrurilor este ca eu vedeam ca totusi lumea inainteaza si ca locuri par a mai fi. Apoi se declanseaza iadul. O femeie cu un copil maricel (8, 9 ani) isi revendica locul ei pentru care a platit. Vine o controloare, si ii explica de existenta altor locuri libere. Nu dom’le ea vroia locul ei. Si s-a gasit sa se certe cu o studenta (cred) mai tare-n clanta si mai prost crescuta (fara nicio urma de politete nici macar fata de diferenta de varsta). Si se certau fix in fata mea. Si, se certau atat de tare ca-l acopereau pe Sean Paul-ul din castile mele. Incerc sa ma fac slabutz, sa trec pe langa, poate-poate, nimic. Se potoleste femeia cu copilul si se duce in alta parte. Apoi trec si eu. Ma intampina o controlorita care parca era stewardesa si ma invita foarte politicos sa-mi aleg unul din locurile ramase libere. Pana la Buzau nu au mai fost probleme.

Si stau sa ma gandesc…cat de greu ar fi fost sa mazgaleasca cu markerul pe tabla de pe vagonul 6, numarul 4B?

La o intrunire recenta a Consiliului de Securitate, unde se discuta problema Irakului, dupa o ora de discutii, Tony Blair scoate un ceas cu capac sa vada cat este ora.

Pe capac era gravat: “De la George Bush pentru Tony“. Dupa o perioada de discutii, scoate si Bush un ceas de argint cu capac, iar pe capac era gravat: “De la Tony Blair pentru George“.

Dupa alta ora de discutii aprinse, Vladimir Putin scoate un ceas din aur cu diamante…

Pe capac era gravat: “de la Matei Basarab pentru Vasile Lupu“.

Ieri am ajuns la urgente dupa o criza aparent de apendicita. Dar sa o iau cu inceputul, m-a durut de dimineata burtica in zona apendicitei usor, apoi cand am ajuns la servici a durut si mai tare, pana cand am ajuns la urgente la Floreasca durerile au ajuns insuportabile. Mi se face repede o fisa si intru la urgente chirurgicale. Am facut aici o chestie pe care nu o sa mi-o iert toata viata. Sau, ma rog, cateva zile. M-am bagat inaintea altora la coada. Singura diferenta era ca aia puteau sta in picioare, eu nu puteam. A draq durere.
Si vine un cred ca era stagiar ca era prea tanar si incepe sa ma apese. Mai si ma apasa si ma apasa si ma durea.
“Da. Apendicita! Te doare si in spate, nu?”
“Nu.”
“Sigur nu te doare si in spate?”
“Da. Sunt foarte sigur!”
“Te-a durut in capul pieptului, da?”
“Nu. Nu m-a durut niciodata!”
“Da. Apendicita!”

WTF?

Si pana una alta, vine un doctor cred ca era de data asta ca arata ceva mai batran si mai experimentat. Si incepe sa ma intrebe chestii care chiar aveau legatura. Si ii spune pe un ton destul de incisiv stagiarului: “Vezi? E colica renala! Nu e apendicita!” Si uite asa era sa ma operez de apendicita degeaba.
In fine, vine o asistenta draguta, si imi face o injectie si imi ia durerea cu mana. Efectiv, pana sa ma ridic de pe pat, durerea disparuse. Acum nu stiu ce mi-a pus in injectia aia acolo ca devenisem chiar extrem de vioi si bine dispus. Mi se fac niste analize, ma trimit si la ecograf. La ecograf a fost chiar funny, ca se uita in ecranul ala la burta mea de parca eram insarcinat si cauta sexul copilului.
Ies analizele, ma intorc la doctor si mi se spune: “Nu aveti nimic!” Totusi, mi se da o reteta cu un antispastic si un antibiotic.
Wow. Ce tare! Am o criza de mai am putin si ma tavalesc pe jos de durere, dar… nu am nimic! Si nu sunt singurul care a patit asa ceva.
Oare, noi romanii suntem mai ciudati? Suntem de fapt extrem de sanatosi si ne mai apuca din cand in cand ceva divin? Sau nu merg aparatele alea bine si saracii doctori sunt indusi in eroare?
Important este ca ma tin de tratament! Nu vreau sa mai repet experienta durerii de burtica!