Na!Belea

Vineri seara mi-am propus sa plec spre Buzau. Avand serviciul foarte aproape de Gara de Nord am considerat ca cel mai la indemana imi este sa iau trenul. Ajung in statie cu o ora mai devreme ca deh, avem o “combinatie” cu Groovey, si imi iau bilet cu loc in vagonul 4B(is). Nu era prima data cand primeam loc in vagonul asta. Toate bune si frumoase, stau de vorba cu Groovey la o cafea, se face ora de pornit spre peron, ajung pe peron si incep sa innumar vagoanele: 6, 5, 4… Deja incepusem sa-mi incrunt fruntea! Ghici care era urmatorul vagon!!! Exact! Ai raspuns corect! 3.

W00t? Ok, bun, oi fi gresit peronul. Intreb pe cineva, si spre nenorocul meu, nu gresisem. Imi rotesc privirea pe acolo si o vad pe nasica (a se citi controloare) trecand pe langa mine si o intreb: “Sar’na, nu va suparati care este vagonul 4B?“. Nimic. Parca nu m-ar fi auzit si mai intreb odata. Tot nimic. Instantaneu ma ciupesc de mana de teama sa nu fiu cumva intr-un vis. AUCI! That hurts! Imi zic ca trebuie facut ceva si ma pun in fata ei. Care e vagonul 4B? Neasteptat totusi imi raspunde cum ca nu stie dar ca imi va raspunde imediat. Si merg in spatele ei pana cand se intalneste cu celalalt nas. Era genul de om de care iti e scarba. Un ins pe la 40 de ani, inalt, cu parul grizonat, cu sapca data pe spate, cu un ghiul imens cu emblema Mercedes, si cu semi burta care mai tarziu aveam sa aflu ca este seful de tren. Saraca nasica ii spune ca lipseste un vagon si el pe un ton de superioritate totala: “Da’ ce-mi spui mie? De unde sa stiu eu unde este vagonul? Du-te si inspecteaza problema ca vin si eu mai tarziu” Aham! Deci, care va sa zica nu e o problema destul de importanta lipsa unui vagon in care s-au dat locuri totusi.

Cand ma intorc spre vagonul 4, observ ca in fata vagonului deja erau foarte multi oameni nedumeriti si pusi pe aceeasi intrebare: “Care e vagonul 4B?”. Nasica, printr-o viziune divina (proasta de altfel) spune oamenilor ca vagonul 4B este de fapt vagonul 5. Eu in toata perioada asta am stat langa ea. Nu a primit niciun telefon si nicio intructiune prin statie. Pur si simplu a dat-o la plesneala.

Acum mai fiind doar 5 minute pana cand trenul avea ora de plecare toata lumea val vartej cu deja clasicele papornite, copii mici extrem de agitati si ei din cauza problemei (cred ca d-aia urlau de faceau spume la cur), studenti cu mega-giganticele genti de voiaj, toti vroiau sa se suie cat mai repede in tren. Dar na!belea de problema. Ambele usi ale vagonului 5 erau…BLOCATE! Pur si simplu, nu se deschideau. Si lumea toata buluc la usa de la vagonul 4. Eu, mai destept (NOOOT!) ma duc la usa din capatul celalalt al vagonului. Ma sui, deja tot holul era plin!

Sunt calm. Mi se rupe la basca. Oricum nu am facut niciodata plangere la CFR pana acum. Aveam ocazia sa invat cum se face una. Va inchipuiti deja ce era in tren! Oamenii ce stateau in picioare cu bagajele in maini nervosi ca nu au loc, oamenii ce stateau jos nervosi din cauza faptului ca vagonul era ochi. Bag castile in urechi si ma sprijin de-o usa.

Trece seful de tren facand slalom printre oameni, si se duce spre vagonul 5. Si pleaca trenul din statie. Vad ca incepe lumea se inainteze. Si eu cu ei, purtat oarecum de val. Ajung foarte aproape de vagonul 5 si vad culmea scandalului si a prostiei. In vagonul 5 erau oameni care aveau locuri in vagonul 5. Cool! Si seful de tren tocmai terminase de discutat cu acestia. Ce vroia sa faca omul? Sa ii mute pe cei din 5 in 6, ca noi cu 4B sa stam in 5. WoW! Regula Bulelor aplicata in tren. Am trait sa o vad si pe asta. Slava Domnului ca cineva a descoperit (mare descoperire) ca vagonul 6 este GOL! Cum frate? Din 3 idioti de controlori, nu a fost niciunul in stare sa vada chestia asta? Mare ti-e gradina, Doamne! Apoi, apar “teoriile” din partea unor calatori cum ca si in vagonul 6 s-ar fi dat locuri si ca sunt dublate unele dintre ele. Si ca nu are toata lumea loc. Lumea se impacienteaza si mai tare si incepe se sa aseze in vagonul 6 care pe unde apuca fara sa mai tina cont de ce scria pe bilet. Partea buna a lucrurilor este ca eu vedeam ca totusi lumea inainteaza si ca locuri par a mai fi. Apoi se declanseaza iadul. O femeie cu un copil maricel (8, 9 ani) isi revendica locul ei pentru care a platit. Vine o controloare, si ii explica de existenta altor locuri libere. Nu dom’le ea vroia locul ei. Si s-a gasit sa se certe cu o studenta (cred) mai tare-n clanta si mai prost crescuta (fara nicio urma de politete nici macar fata de diferenta de varsta). Si se certau fix in fata mea. Si, se certau atat de tare ca-l acopereau pe Sean Paul-ul din castile mele. Incerc sa ma fac slabutz, sa trec pe langa, poate-poate, nimic. Se potoleste femeia cu copilul si se duce in alta parte. Apoi trec si eu. Ma intampina o controlorita care parca era stewardesa si ma invita foarte politicos sa-mi aleg unul din locurile ramase libere. Pana la Buzau nu au mai fost probleme.

Si stau sa ma gandesc…cat de greu ar fi fost sa mazgaleasca cu markerul pe tabla de pe vagonul 6, numarul 4B?